Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poveste de Crăciun
deschid o fereastră spre cer
și una spre lume.
orașul pare adormint.
pe boltă este proiectată
o lună plină,
rotundă, tăcută, misterioasă.
încerc o conversație
-de unde vii? de ce ești singură?
răspunde cu unduire în glas
-Pământul, soț fidel,
nu m-a vrut decât pe mine
ruptă din trupul lui,
asemeni Evei din coasta lui Adam.
îi voi fi mereu aproape
chiar dacă vraja unei comete
îl ademenește cu trenă strălucitoare.
o frână bruscă de mașină
mă trezește la realitate
iau pulsul zilei.... Ajun de Crăciun.
steluțele de la ferestre și cele de pe cer
dispar încet....
astrul zilei se instalează pe monitorul cerului
stăpân pe întreg mapamondul,
singurul stabil într-o existență efemeră
( șarpele îmi toarnă venin în urechi )
-până când?
- nu știu... poate fi o poveste de Crăciun!
poezie
de
Doina Bonescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice