Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pădurea care se stinge
Am cunoscut pădurea care se stinge
pustiul răvășit până la cer
și am rămas c-un suflet care-și plânge
zadarnic soarta plină de dureri...
Dorind etern a cerului lumină,
înfiorata stelelor sclipire,
am căutat și liniștea divină,
omagiul vieții-n tainica iubire.
Și am zărit chipul tău miraculos
cu ochii tăi privind ca o nălucă,
lăsând în suflet golul dureros
și un fior ce fruntea mi-o asudă...
De-atunci merg tristă pe cărarea dusă
și în imensul plin de stropi de soare
și de revăd mormanul de cenușă
mă-ntreb și-aștept să văd: dispare oare?
poezie
de
Eugenia Calancea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice