Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nu mă lăsa să-mi fie dor
Privesc la cer cu ochii plini de lacrimi
În care norii se îmbracă rând pe rând
În fracuri ce-acoperă pământul și copiii
Lăsați în grija Domnului de sărbători.
În ele mamă văd minunea Dumnezeului
Pietre ce-și dau una la alta strălucirea
Hoarde de stele strigătoare-n Univers
După părinții ce-au lăsat în case pruncii.
Cu gândul trec și eu prin ele plâns și trist
Frământ tot sufletul în pulbere divină
Și sper să mă audă Bunu Dumnezeu,
Să te aducă iute la gura mea și-a sobei.
Privesc la Lună cu inima deschisă
În care Crezul mi-a fost lăsat de tine
Și rog pe Fiul Dumnezeului să intre
Să cerceteze rana ce mă apasă astăzi.
Să intre cu lumina ce mângâie și stinge
Tot dorul meu crescut în trup și ochi orfan
Să pot ajunge mamă la porțile străinilor
Să-l laud pe Isus în seara de Crăciun.
Măcar atât să am de sărbători în suflet
O veșnică lumină ce mă pătrunde lin
O pace ce-mi ascultă drăgăstos colindul
Cântat în pragul celor cu toți mei lângă ei.
Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
În scutul Domnului ce mă iubește mult
O să mă taie pe obraji și-n inimă tot dorul
Ce-mbătrânește rece orice copil orfan.
Nu mă lăsa în mila Lui Isus de sărbători
Și-n brațele străinilor cu case îmbelșugate
O să mă-nec in plâns la pieptul lor și foc
Aprins să mă-ncălzesc de dor și gerul Iernii.
Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
Cere Domnului minunea să te am
Așa cum eu mă rog la stele și la soare
Să te aducă azi în poarta casei noastre.
Nu mă lăsa să-mi fie dor, te rog!
poezie
de
Adelina Cojocaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice