Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pană și carte
Pe-un teanc de cărți, o pană suspendată,
Își picură secundele în vers...
Lucea de plâns. Lucirea de-altădată,
Își auzea ecou-n univers.
Trohei și iambi se-ngrămădeau degrabă
În vârful ruginit de așteptări.
Un bătrânel își număra în barbă,
Poemele-nșirate pe culori.
Poem grăbit, lângă o lampă-n noapte,
De veghe unei limbi uitate parcă,
Își alunga tăcerile din moarte...
Căci mai avea-n volum puțină treabă.
Suspans și taină, vorbe și lumină...
În rest, atâtea foi îngălbenite.
Azi sticla de cerneală e virgină,
Cuvintele, în ea, sunt arcuite...
S-au răsturnat în suflet, ca pe-o coală,
Mărgele de uitare și... tăceri.
Cuvânt de dor și literă amară
Îmi amintesc: cât te-am iubit mai ieri!
Acum ești un străin precum o toamnă,
Te-ai depărtat... te pierzi... o să revii?
Eu plâng cu toamna! Nu îmi lua în seamă!
Aleile de visuri sunt pustii...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
ROGVAIV-ul stărilor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice