Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Fobii ascunse
Mă tem de întuneric,
De moarte, de noapte,
De veșnicia în care ne vom afunda
În singurătatea iertătoare și grea...
În tăcerea ce se coboară peste mine,
Ca voalul alb stropit cu sângele Mirelui
Peste castitatea morții,
Mai am puterea de a visa la prunci
Și la poezie.
Lăsați florile să fie adăpost fluturilor,
Iar lacrima închideți-o în cetatea irisului
Pătat de dorințe și de păcate lumești!
Cheia falsă-a tristeții deschide uși de povești...
S-a scris pe trupul nostru
Anul morții și-al nașterii.
Cuvântul se pierde pe potecile nopților ascunse în noi...
Suntem acoperiți de noroi.
Mormântul alb veghează trupul de piatră,
Dansăm în abis,
Pe partitura de piatră
A pianinei de lacrimi.
Suntem, lăsăm pentru cei care vin...
Suferință și patimi.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
ROGVAIV-ul stărilor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice