Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bunica
Mi-e-atât de dor de draga mea bunică,
de lampa ei de gaz, ce întețea
mirosul florilor de levănțică,
din caierul de lână, când torcea!...
Pâinici cocea pe plită, iarna toată,
cu miere de albine le ungeam.
Ceva mai bun nu am mâncat vreodată,
cu lapte dulce! Apoi, ne culcam.
Bunica își punea arnici în ac
și începea să coas-o ie nouă
din marchizetul alb, păstrat în sac,
țesut de ea, în dimineți cu rouă.
Și gândurile-i toate se-ntreceau
cu vântul ce bătea a viscolire,
când fulgi de nea Pământul îmbrăcau
și geru-ncremenea întreaga fire.
Cu gene-ngreunate, -n miez de noapte,
mai arunca vreo două lemne-n foc...
ne închina, rugându-se, în șoapte,
de viață, sănătate și noroc.
Blândețe, hărnicie, bunătate!
Asta îmi amintesc de-a mea bunică.
Zile ce mi-au rămas, le-aș da pe toate,
să mă întorc în timp, să fiu iar mică.
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice