Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Expandabilă
Iubirea mea nu moare, ea singură-i ecoul oceanicelor zări,
Dă raiurilor roze, balsam, rod pe înalturi,
Mai curmă zbor de ciori, negreli pe depărtări
Ce îi umbresc privire cu-interminabilele-i salturi.
Eu nu sunt la apus, doar ziua, cu-a ei umbră...
Mă zămislește aur, purpură în veșmânt,
Lumina mea nu moare, ci-nfășură de sumbră,
Pâlpâitoarei clipe, un lanț de muguri sfânt.
Iubirea mea nu moare, nici moartea nu mă moare,
Azi numai nevăzutul îmi simte-mprospătare
Cu fericiri din duhu-mi și albul drept splendoare
Căzând pe-aripa vremii ca strai de... mai mult soare.
Și numai nevăzutul îmi simte norocoase,
Intrări de-arome-n piele cu vârfurile-ntoarse
Spre pulsuri îmbinate cu strălucirea-n oase
Când spadă-i este ploaie, când atrii îi sunt roase.
Iubirea mea nu moare, cătușă-i pe sporirea ce ține seamă Viul
În care te găsi, nu am cum să te pierd în avuții de bezne
Acum când se deschid împrejmuiri din pliul
A mii de curcubeie ce ne trancend o veșnicie glezne.
poezie
de
Cipriana Tanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice