Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oglinda spartă
Sunt singur prin tăcere și ruine
De gânduri și de vise destrămate
Ce-n minte se învârt învolburate
Ca niște cioburi de oglindă sparte
Ce poartă, fiecare, mici destine
Și viața le desparte.
Din zborul lor, rețin doar o frântură
De fericire sau de întristare
Și mă opresc, pe rând, la fiecare
Cu lacrimile-n suflet și răbdare
Privindu-le cu dragoste și ură
Cu frică de uitare.
Sunt amintiri frumoase dintr-o vreme
Când totul înflorea, ca-n primăvară,
Iar noi eram cu gândul la o vară
Cu multe flori, în care-o să ne-ascundem,
Îndrăgostiți cu-apucături boeme,
În ele să pătrundem,
Să devenim parfumul lor mirific,
Să ne-adăpăm din picături de rouă,
Să ne mințim că ne vorbește nouă
Natura toată ce ne înconjoară
Iar eu, pe-altarul tău să îmi sacrific
Corola-n fapt de seară.
Sunt cioburile dintr-o altă vreme,
Când frunzele cădeau sub bruma rece
A toamnei ce în iarnă se petrece
Și le privește, parcă-ntr-un răsuflet,
Cu ochi atinși de groaznice blesteme;
Înghețul dintr-un suflet.
E-o volbură de cioburi și de gânduri,
De amintiri, dureri sau fericire,
A dragostei eternă zvârcolire,
A unei inimii care-n piept se zbate...
Mi se aștern în minte rânduri-rânduri
Și nu pot fi uitate.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
din
Gândul pierdut
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice