Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Durerea unei mame
Dacă cerul s-ar deschide
Și-am cădea pe rând în el
Ca într-un ocean de sânge
O durere-ar fi altfel.
E durerea unei mame
Care sufletul și-a tras
De la cântecul de leagăn
Până-n oftatul de azi.
Ea a pus copilăria
Fiului pe-naltul zbor
Unde lebăda luminii
Mai apune uneori.
Gândurile-i cuprind carnea
Între gheare de-ntrebare
Unde lacrimi cad pe rând
Și alunecă spre mare.
A trădat-o timpul aprig,
Fiul ei nu-i calcă pragul,
Nici săracul, nici bogatul,
Stă-n genunchi, sprijină steagul.
Casa-i arde în tăcerea
Sângerării de cocori
Șlefuită de scânteia
Ce se stinge deseori.
E o hulă de-ntrebare
Și o hulă de răspuns
Trupul ei de sfânt în lume
Va cădea curând răpus.
Cum se face? Cum se face?
Că din sângele ei pur
A ajuns o pată neagră:
Fiul ei fără cusur.
Îl așteaptă de mult timp
Pe covorul din ogradă
Iarba crudă, verde crud,
Unde a crescut odată.
Mâinile îi sunt albastre
De atâta îndurare
Noaptea nu mai are stele,
Ziua nu mai are soare.
- Dragul mamei, ce ecou
Ți-a întunecat viața,
Ai uitat sau nu auzi
Că pe mine cade ceața?
Duhul meu vreau să se-audă,
Să-l auzi când clipa trece,
Cerul, pământul se crapă,
Eu sunt starea lor cea rece.
Două pietre mă detestă:
Tu și piatra funerară,
Sângele-mi scrie cuvinte
Între rânduri ce-o să doară.
Am sperat să-mi fii copilul
Brav, decent la bătrânețe,
Însă tu-ai uitat să vii
Cât trăiesc să-mi dai binețe.
Lumea-și are împlinirea
Prin familia lărgită
Anotimpuri ce mă-junghie
Stau gunoi pe-a mea orbită.
Unde ești prunc al tăcerii?
Am orbit de așteptare
Lacrimile nu cunosc
Hățișul de-nduplecare.
Chem cu sângele-mi amar
Cerul ca să se deschidă,
Sufletul să-mi cadă-n el,
Trupu-n țarna aburindă!
poezie
de
Marin Moscu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice