Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ultima frunză
și ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
și ca un fum în ceată dispărut
se duce toamna și se duc cu ea
nostalgice tristeți agonisite
de brume dimineața hămesite
de viitoarea iarnă și de nea
și soarele-i mai jos de orizont
și umbra mea-i mai lungă și mai dreaptă
deși azi mai coboară inc-o treaptă
și-i la nivel cu țărm de Hellespont
la ușă iarnă bate-ncetișor
și scurta ei bătaie mă sugrumă
cu degete de sticlă și de gumă
esinde ca o ață din fuior
noiembrie se stinge-n calendar
precum în candelă s-ar stinge dimineața
nu flacără ci pur și simplu viața
întinsă într-o raclă de cleștar...
... și ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
mă simț devastator de dispărut...
poezie
de
Iurie Osoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice