Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Înțeleg...
Mușc din tine ca din pâine;
Tu, pe mine, doar mă sorbi
Din priviri, ca pe un bine
Ce ți-e teamă să-l aprobi!
Să nu crezi că nu 'nțeleg:
Limbajul privirii tale,
Ce mă imploră să neg,
C-am fi precum două zale!
Și-nțeleg și a ta teamă,
Că doar este pe măsura
Dragostei ce te blestemă,
Că nu îți asculți natura!
Și-nțeleg și de ce taci,
Când eu îmi urlu iubirea...
Parcă-ai vrea să mă provoci,
Să scot la tine securea.
Să vezi dacă sunt în stare,
Să-ți despic în două teama.
Să te fac să-mi dai crezare,
Că nu m-aș pune cu karma!
Deși, eu ți-o spun direct:
N-aș putea trăda iubirea!
N-oi fi eu cel mai perfect,
Dar, sigur, îmi știu menirea!
poezie
de
Andrei Ș.L. Evelin
din
Începuturi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice