Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ion, intelectualul satului
Eu nu beau cu orișicine
Ce vă spun, nu-i o butadă
Și, gândindu-mă mai bine,
Poate deveni baladă.
Obiceiul ăsta ține
De mai mult de o decadă,
Și-i un lucru bun în sine,
Căci pe mulți face să creadă
Că-s în facultăți depline
De-mi vin glumele-n cascadă
(Cu perdea, cum se cuvine,
Mă feresc de orice sfadă).
Poate spune orișicine
Că, de-o lungă perioadă,
Am privirile senine
(Ochii limpezi stau dovadă).
Dar de unde, oare, vine
Abstinența de fațadă?
Păi, de la pahare pline
Golite-ntr-o escapadă
Când i-am spus - cu ce suspine! -
Unuia, vecin de-ogradă,
Că-mi plac unele vecine
Și le mai arunc ocheadă,
Ba chiar le aduc la mine
Și le fac în pat să-mi cadă
După ce, cu gesturi fine
Și cu vechea mea tiradă
Ce-i menită să le-aline,
Le scot părul din broboadă,
Le ating vreo rotunjime,
Și-apoi trec de baricadă.
Nu s-a mai putut abține
Și mi-a tras o bastonadă
De-am uitat, la pațachine,
Să le pun de-o serenadă.
Am trecut prin caudine,
Fără urmă de tăgadă,
Și-ați văzut cu toții cine
De prostii mi-a dat tămadă.
poezie
satirică
de
Daniel Vișan-Dimitriu
din
Parfum... vesel
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice