Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cetate în suflet
Și azi Cetatea-i în fereastră,
Și-n suflet liniște-mi presară,
Arhitectura sa măiastră,
Mi-e hrană, pentru-a câta oară...
În sutele de ani, strămoșii,
Au ctitorit zidiri din piatră,
Tivind trecutul cu coloșii,
Ce-s paznici neclintiți pe vatră...
Căci ce-am fi noi de n-ar urca,
Pe-al urbei noastre pașnic cer,
Cetatea, luminoasă stea,
Învăluită în mister...
Poate ne pare fapt banal,
Dar de s-ar risipi în zare,
Am ști ce simbol colosal,
Cetatea e, și ce rost are...
Căci Deva, -n noi, este Cetate,
La fel cu tata și cu mama,
Icoane sfinte, venerate,
Ca fericirea și... ca teama...
Ai noștri pruncii ce-o să se nască,
Când vor privi la bolta-albastră,
Și pesta veacuri să zărească,
Cetatea Devai, în fereastră...
poezie
de
Eugen Ilișiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice