Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Roata vieții și roata Olarului
Timpul mă ridică la Lună
Mă frânge apoi la pământ
Mă înmoaie în lacrimi și tină
Să-mi rup limba strigând la Dumnezeu.
Timpul mă frământă în răni
Mă arde în foc și în pierderi
Mă leagă apoi fedeleș
În mirări născute de-atâtea suferințe.
Toată viața e o neînțelegere
O roată ce se învârte încontinuu
Și nimeni nu știe drumul
Ori sensul în care dorește să ne-amețească.
Timpul mă ceartă și-mi spune
Să nu caut a înțelege viața
Să-ndur și să tac pe genunchi
Pe roata olarului și nu a vieții.
Timpul mă adună în singurătate
Îmi spune să nu am tabieturi
Îmi arată ologii și orbii cum trăiesc
Fără să atingă iarba și Soarele cu tălpile și ochii.
Timpul mă pune în lucru și-n foc
În palmele Olarului mă așează
Pe roata Lui dorește să fiu
Să mă scuture de mândrie și multe întrebări.
Timpul mă arată lumii greu încercată
Vrea să mă vadă Cerul jupuită
Golită de plăcerile ce m-au înjunghiat
Plăcerile lumești și șerpii plini de aur.
Timpul îmi spune să las în pace viața
Să intru făr' de teamă în cuptorul ei
Chiar dacă smalțul o să-mi sară-n aer
Domnul o să facă altul nou biruitor.
Timpul îmi spune să sar din roata vieții
Să mă așez în palma Celui ce mă vrea
În bunătatea Celui ce mă umple de lumină
Dornic de iubirea și răbdarea mea.
Timpul îmi spune să nu mă întristez
De frate ori de mamă șchiopătând
Domnul frânge și arde pe cei iubiți
Ce au avut mirări în necazurile altora.
Timpul îmi spune să las viața în pace
Să-mi pun doar lacrima în ea
Să mă smeresc și să vorbesc cu Domnul
De tot ce îmi doresc ori îmi apasă pe suflet.
Toată viața e o neînțelegere
De stai pe roata ei și nu pe roata Olarului.
poezie
de
Adelina Cojocaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice