Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Versul, ca o vină
Mă amendează cititorii, că scriu mereu pe-aceeași temă-
Poeții nu au cincinaluri și nici, când scriu, vreo stratagemă.
Îngenuncheați primesc cuvântul, așa cum vine de neunde
Și versul, cu sfială sfântă, de ochii lumii se ascunde.
Tu, cititorule, primește-l și dezgolește-l de pudoare
Și nu-l huli că-i melacolic și că tristețea lumii-l doare!
El doar aduce la lumină o frământare de o clipă,
Tu să n-arunci cu pietre-n zborul sau în rănita lui aripă!
Și de te-ai plictisit de lacrimi, condamnă toamnele la moarte,
Sau, la hotare, fă doar verii și primăverii pașapoarte!
Atunci vei vitregi pământul de hibernări vindecătoare
Și-ți va ofta albul ninsorii, gonit în zi de sărbătoare.
Iar tu vei mai purta pe umeri înc-un păcat. Muza nu vine
Înveșmântată la comandă, în ce te-ar încânta pe tine.
Ea e magie trecătoare, valsând pe muzică astrală
Și tu, un muritor, o, Doamne, vrei să-i ceri Muzei socoteală?
Deci, cititorule, te-nchină, ca la icoana Maicii sfinte,
Când te apropii de poeme și nu călca peste cuvinte!
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice