Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sub ochii închiși
îi zâmbesc lumii fără nimeni
prin fereastra
deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă mai tem de șarpele casei chiar dacă
într-o zi s-ar sprijini în ea
el nu știe dar locuiește în mine
ca un vis credincios
în sublimul neliniștilor mele
în orizontul apropiat îmi iau locul
mă cuibăresc lângă mine
în fața ferestrei de la mansardă sunt eu surâd
am zece degete albastre și ochii din căprui au devenit în stropii de ploaie
verzi frunze lipite de geam
curioase
cât e înlăuntru de toamnă
și nu-i
nu-i nicăieri cel ce moare
sub ochii închiși brăzdează câmpuri pentru margarete
poezie
de
Marilena Tiugan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice