Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Minuni de toamnă
Era un liliac ciudat, se pare,
Departe de drumeaguri și poteci,
Ferit de vreo privire, sau de soare,
Lovit ades de-ale catalpei teci.
În primăvară a-nflorit devreme
S-a bucurat un timp chiar de belșug
De raze, apă... n-a avut probleme,
Iar noaptea adormea ușor, sub crug.
Cu florile prin jur împrăștiate,
Părea că e un Rai, un Paradis,
Departe de cărările umblate,
Văzute doar de muze, sau în vis.
În vremea cea toridă de-astă vară
Nu s-a mai bucurat, și-a suferit,
Căci frunzele ce-au început s-apară,
Creșteau și peste el și l-au umbrit.
Curând, în toamnă, sub o ploaie rece
Umbrela cea din frunze s-a mai rupt
Și, în sfârșit, lumina poate trece
Și-o poate savura neîntrerupt.
Acum se poate întâmpla minunea,
Și iată: liliacul a-nflorit,
Sfidând, cumva, acum, amărăciunea
Ce-o simte la copacul adormit.
E liniștit în vântul ce-l adie,
Privește cerul, norii de bumbac
Și se întreabă: mâine ce-o să fie?
Căci ninge peste flori de liliac.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
din
Gândul pierdut
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice