Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Liniște bizară
Ce liniște e astă seară-n casă!
O liniște cum n-a mai fost de mult,
Și-mi place vocea ei și o ascult,
Mă-nvăluie, m-atrage, e frumoasă.
Nu mi-am dorit așa o seară tristă,
Dar dacă e aici pot s-o admir
În mersul ei ușor, ca un zefir,
Și c-o aromă care nu există.
Valsează, e desculță, e ușoară,
Aud, cumva, o muzică de dans,
Dispare și apare-ntr-un balans
Iar muzica devine mai bizară.
Mă vede și, în fumul de țigară,
Se-apropie șoptindu-mi câte-un vers
Din epopeea timpului pervers
Ce caută acum s-o dea afară.
Sunt versuri sacre, sunt nescrise rime
Încerc să le notez rapid, febril,
Dar sunt oprit de-un sunet de mobil
Iar liniștea dispare-n întregime.
- Alo, sunt eu, nu-ți este dor de mine?
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
din
Gândul pierdut
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice