Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Clepsidra iubirii
Am scris povestea noastră cu lacrimi mari, de sânge,
Mi-am încuiat durerea în stâncă de granit,
Ecoul ei ar face și-un surdo-mut a plânge,
Trezind reverberații până spre infinit!
Am fost, întru vecie, condamnați la iubire:
Pereche-nepereche, în absurd univers,
Suflete împletite întru nemărginire,
Ce croiesc împreună amintiri de neșters!
Te-ai cuibărit domol, ca fetusul în pântec,
În gândul meu vetust, cu iz de crizanteme,
Aștepți o alinare și, ca de leagăn, cântec,
Ce să-ți adoarmă grija ce-mi porți din vreme-n vreme.
Destinul meu ironic mi te-a adus în cale,
Tu mi-ești cel mai străin, tot tu, cel mai aproape,
Mereu tânji-voi să m-arunc în brațele tale,
Din lacrimile mele, inima-ți să se-adape!
În lumea guvernată de legi iraționale,
Pentru al fericirii neprețuit nectar,
Armele-mi voi depune la picioarele tale,
Voi răsturna clepsidra iubirii iar și iar!
poezie
de
Leliana Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice