Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pastel de toamnă
Se-adună-ncet, ieșind din vremea lor,
atâtea frunze ce-au zâmbit cândva,
atunci când, nevăzut, amețitor,
un vânt le mângâia, le mângâia...
Și cad șuvoi, ca niște amintiri
pe-o masă plină, încă, de povești,
oprindu-se, din slabele rotiri,
c-un foșnet ca o șoaptă: "Cine ești?"
-Sunt toamna voastră, toamna tuturor,
un pas amăgitor spre iarna grea
cu albul rece singurul decor
pe care, peste voi, îl veți vedea.
Priviți, acum, în jur! E prea frumos!
Ce vă aduc în dar e un pastel
plin de culoarea voastră, cânt duios
cu care vă alint, ca menestrel.
Se liniștesc. Pe-o masă, lângă lac,
amestecate cu povești ce dor,
foșnesc o amintire, apoi tac.
Pastelul, pentru ele, -i incolor.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice