Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bunica
Din negura uitată a vremii,
Păstrez un chip frumos și blând.
Un chip pe care n-am să-l uit
În viața toată.
E chipul de bătrână,
Bunca mea cea bună.
O văd așa precum o știu,
Cu părul nins, cu furca-n brâu,
Cu fața ei brăzdată,
Cu mâna-i albă și curată,
Cu ochii blânzi, cu a lor priviri
Ce m-au vegheat.
O văd acum împletind,
La mine-acum o aud strigând.
Îmi dă un sfat, eu n-o ascult.
Mă dojenește. Încep să plâng.
Ea mă mângâie-ncetișor
Și mă alină: betul puișor.
Să tac, mă-ndeamnă s-o ascult,
Să merg la trabă s-o ajut.
Dar nu am vrut!
Și uite anii au trecut,
Aș vrea s-o văd și s-o ascult,
Să merg la treabă s-o ajut,
Dar nu mai e!
poezie
de
Adrian Timofte
din
Versuri și vorbe
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice