Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Blestem, dulce rafinat...
Uitate-ar moartea pe pământ!
S-ajungi un filozof iubit,
Să n-ai temeri cât trăiești,
Să fii iubit, cât iubești.
Uitate-ar necazul cel mare!
Să nu știi de el sub soare,
Să-ți piară din calea vieții,
Ca roua la finele dimineții.
Uitate-ar dușmăniile!
Multe cum sunt florile,
Să nu te poată atinge,
Cum vara nu poate ninge.
Uitate-ar toate bolile!
Lacome ca șarpele,
Să nu te poată mușca,
Cât timp vei putea sufla.
Uitate-ar nefericirea!
Cum își uită vremea firea,
Să îți piară din destin,
Ca frunza veche de-arin.
Uitate-ar veșnic sărăcia!
Că este mai rea ca râia,
Să te ocolească în viață
Până ai pământ pe față.
Să ai mereu domnesc veșmânt,
Cu tot ce-i mai frumos, mai sfânt,
Și noblețe alintată,
Lângă cei dragi laolaltă.
Să ai minte sănătoasă,
În trup cu viață frumoasă,
Far de înțelepciune vie,
Pace în casă, omenie,
Și să nu uiți măi copile,
Blestemul bun să te ție!
poezie
de
Valeria Mahok
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice