Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zvăpăiată toamnă
Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvășite.
Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantație
Țipă ciorile smolite
Făcând agitație.
Ciulini căzuți la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.
Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-și aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.
Pe la stâne se sting focuri,
Turmele coboară,
Câinii latră pe alocuri,
Frigul îi doboară.
Prin hățișuri hărțuite
Tremură de zor scaieții,
În ropote de copite
Fug înfometați mistreții.
Un greiere-n vervă mare
Și-a schimbat poziția,
Cântă doar peste hotare
Încălcând tradiția.
Salcia pe mal de râu
Plânge în neștire,
Pletele-i până la brâu
Sunt o amintire.
Se îndreaptă înspre maluri
Lebăda din stufăriș,
Lacul freamătă în valuri,
Se retrage-n ascunziș.
Un bondar s-a rătăcit,
E în moarte clinică,
Cuibul nu și-a mai găsit,
Vremea e potrivnică.
Toamna asta zvăpăiată
Se repetă si la anu'
Și de fiecare dată
Mă-ntâlnesc cu Topîrceanu.
În tristețe cad și eu,
Gândul mi-e povară,
O să-mi fie tare greu
Pân' la primăvară.
poezie
de
Nicolae Matei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice