Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul șoaptelor de toamnă
Septembrie acesta-i o splendoare,
Iar parcul ne încântă-n verde viu
Sub cerul care-i încă azuriu
Și-nveselit de razele de Soare.
E-un timp ce ne-amintește luna mai...
Îți amintești de maiul de demult,
Când totu-n viață ne era tumult
Și ne simțeam ca îngerii în Rai?
Așa e și acum, iubita mea,
Ca și atunci, iar frunzele-mi șoptesc
Același susur fin, copilăresc.
Mai spun că nu e mult și vor cădea,
Plutind ușor prin toamna ta și-a mea,
Cu-același foșnet simplu: "Te iubesc!"
sonet
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice