Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Frământări nocturne
Aprinsul întuneric e-al nopții care vine.
Mă fericesc iluzii ce încă n-au suport,
Și nu știu printre gene ce licăr mai rămâne,
Când vinovat absolv tăcerii ultim ort
Abisuri mă așteaptă când încă pentru mine
Orbecăirea zilei e țelul lui suprem
Nu-i liniște sau pace, nici loc pentru mai bine,
Când laurii virtuții sunt puși pe un catren.
Mi-am rezervat eu însumi un loc pentru-a mă cere,
La sufletu-ți fierbinte când rece mă topesc,
Și văd fără speranță că nu mai am putere,
Să-ți spun în nebunia de-acum ca te iubesc.
Mi-e teamă chiar de ziua care va-ncepe mâine,
Din întuneric umbra iubirii s-a desprins
Și patima tăcerii prin lipsă mai rămâne,
Să suplinească golul ce visul mi-a cuprins.
poezie
de
Adrian Silviu Mironescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice