Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul toamnei
Îmi explodează toamna pe cărare,
Stupoare preschimbată-n frenezie
Și taine dulci mi-azvârle-n poezie,
Când trupuri crude ard în lupanare.
Nu mai e loc de nicio amânare,
Pentr-o dumnezeiască erezie,
În duhu-i, toamna, lin, ne circumscrie,
Lumini de miere stau să ne-nfioare...
Melancolia toamnei e-o favoare
Adusă propriilor noastre întomnări,
Iubito, pleacă păsările migratoare,
Scriind sublim, pe cer, peregrinări,
Care ne lasă-n tandră-mbrățișare
Cu dor și-arome speciale-n nări...
sonet
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice