Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cu a cerului dreptate
De-ntâlnești copilăria-i într-o scoică ațipită,
Ce-n, alb, leagăn de cireș a pitit-o "Smărăndița",
Nu te mire bucla albă, ce o poartă răvășită
Sau zdreliți, genunchi c-alină fluturilor... cu rochița...
Cu un lan de vise-n floare n-o vezi cât de fericită
Alerga din colbul școlii spre poemul său nescris?
Visătoare, sta la pândă peste cartea răstignită,
Ochilor hrănea osânda, spre-a-i hămesi cu vis...
Mângâie-i ușor toți spinii coroniței de mireasă,
Ce și-a pus-o doar o dată, ca să-și minuneze plâns,
Dă cu sita cea de lacrimi prin ce-a fost și ea aleasă
Și admiră-i trei sori dulci ce iubirea i-au prelins...
Apoi scaldă-ți nepăsarea în cenușa colorată,
Dacă nu vrei să găsești o femeie-n corn de plug,
Ani de cal, pe brazda lată, i-au pus șaua blestemată
Și n-au scos-o, până Muza n-a sfărâmat și plug, și jug...
Azi? E-n ani de huzurire, peste așteptări răsplată,
Sorii se presară-n calea-i cu lumina împlinirii...
Se crucește deseori, de-al său timp fluid bogată,
Gustând hrinca de noroc din potopul fericirii...
Și de-neacă cu nesaț, verzi poeme cu-ndârjire,
Iute-și mușcă limba lungă, să n-o umple de păcate
Și îngenunchează imnuri la Icoana-i, de Iubire,
Sorilor - pentru căldură, Cerului - pentru dreptate!
... dojenește iar micuța să nu-i verse călimara
peste fluturii rochiței, ce râvnesc a-i bea cerneala...
Și desculță-o plimbă-n suflet, să nu plece din el vara,
Ca, sub talpa-i, veșnicia să-și desfacă-n vers beteala...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice