Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Astenie de primăvară
Când doarme-n suflet și tăcerea
iar inima-ți iubește straniu
închizi în tine mângâierea
și-atingi - în gând - cu ea, un... craniu!
Și-atunci un Shakespeare îți șoptește:
Frumos e gândul existenței;
numai că un destin țintește...
cam negru văl, - cel al tristeței!
Când cugeți în zadar iubirea
nu te izbește decât scrumul
și când atingi nemărginirea
se stinge blând, duios și fumul...
Pun rămășag pe-un dor ce-apasă
pe umeri verzi cu nea albastră
iar aripile și le lasă
în umbra serii; și-i măiastră!
Cum crezi că ziua se topește
precum zăpada primăvara
iar noaptea vine și șoptește:
mergi tu mai bine - haide!-, vara!
poezie
de
Mihaela Tălpău
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice