Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Regretele zeilor
O, zeu trufaș, de ce a trebuit
copacul meu, ce se-nălța în crâng
atât de mândru și de împlinit,
să mi-l distrugi? Știai că am să-l plâng?
Ce ți-a făcut? De ce mi l-ai trăznit
cu biciul tău? Era nevinovat,
era frumos și-adesea, fericit,
din umbra lui, la ceruri m-am rugat.
Acum, gândind la tine, zeu trufaș
c-un trai ce-l vrei intens, mă-ntreb: "Poți, oare,
acolo, în al zeilor sălaș,
să n-ai, în viață, nicio remușcare?"
Credeam că ai. Un timp, am așteptat
să umpli golul, îți era ușor:
pe-același loc, puteai să fi plantat
un altul, mic, să nu-mi mai fie dor
Și, poate, peste-un timp l-aș fi uitat
pe cel ce-a fost. Puteai, nu, zeu trufaș?
Dar ție,-n lumea ta, nu ți-a păsat,
tu ești etern! "Regrete, zeii?! Aș!"
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice