Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul Emiliei
Emilia, ce aurori, pe sub veșminte
Și pe-albul trup, ți-au pogorât subit,
Atunci, când tu, vestalo, mi-ai zâmbit,
Neverosimil, Doamnă, de... cuminte?
De-ai revenit la alte simțăminte,
Când versu-mi roz tu mi l-ai auzit,
Rog trupul tău sfios să se prezinte,
La un raport de noapte, însoțit
De dulci cuvinte, cu subânțeles
Și, vai!, cu avalanșe de săruturi,
Înțelegând că nu mai am de-ales,
Și-o să ne îmbăiem în absoluturi,
Tot culegând cireșe în exces,
Să le strivim sub noi, ca la-nceputuri!
sonet
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice