Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
"Nește" gușteri
Gușteri roșii, gușteri verzi
lunecă prin iarba crudă,
se ascund, să nu le vezi
burta plină și rotundă.
Epigoni cameleonici,
sunt experți în camuflaj.
Așa au ajuns puternici,
cu tupeu, plini de curaj.
Complotează ziua-ntreagă
cum să nu afle câmpia
c-a lor inimă beteagă
nu cunoaște omenia.
Din zbor prind orice insectă,
chiar de nu le mai e foame.
Lăcomia lor infectă
sfidează orice canoane...
Între ei nu se suportă,
dar ipocrizia-i mare
și le curge prin aortă
sânge rece și turbare.
De nimic nu mai au teamă,
lenevesc fără-ncetare,
pe nimeni nu bagă-n seamă,
și-au luat nasul la purtare...
Se-odihnesc sub pălării
de ciuperci otrăvitoare
colorate, fistichii,
care-i apără de Soare.
Aranjați sunt și puiuții!
Toți vor fi milionari!
Sunt asigurați, drăguții,
că "babacii este mari!"...
Uită de rude sărace,
ce n-au după ce bea apă
și n-au cu ce să se-mbrace,
dar care întruna sapă...
De unde atâta forță?!
Din credința că-ntr-o zi,
cine arde ca o torță
doar-doar s-o îmbogăți.
Gușteri roșii, gușteri verzi,
azi, ajunși în toamna vieții,
se treziră ( ce să vezi?!)
La cheremul bătrâneții...
Și, cu pieile uscate,
vin la rudele sărace
și, cuprinși de pioșenii,
fac în fața lor mătănii,
cer iertare de păcate
și pomană la soroace.
C-"ăia micii" nu au milă
(și ei nu mai au putere)
și-i privesc cu multă silă,
gândind numai la avere...
Când și-aduc aminte,-n fine,
că nu sunt nemuritori,
ar vrea să se spovedească
(și să se și-mpărtășească),
dar n-apucă, mor în zori...
(Nimeni nu le-aduce flori!)
Gușteri roșii, gușteri verzi
au trăit ca în povești...
Bine-ar fi să nu îi vezi
și să nu îi întâlnești.
S-ar cuveni și-o morală:
"În postul Sfintei Mării,
dup-o viață imorală,
au sfârșit în... bălării..."
fabulă
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice