Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ruta șase
Orașul mă apasă.
Inima-mi suferă, gâtul e înțepenit,
sunt exasperat. De aceea
am trântit ușa,
de aceea îți spun în clipa asta:
în fiecare familie
există loc și pentru un translator.
Hai, draga mea, să urcăm în mașină
și să plecăm direct spre Cape,
acolo unde cocoșul cântă pe coama casei noastre,
vestind vreme frumoasă,
unde grădina ne așteaptă
pentru a izbucni în floare.
Iar toate pasiunile care ne-au rămas
în care mai pâlpâie vechile scântei,
asemeni unor teancuri de scrisori prăfuite
reînviind o viață trecută, a noastră
și care încă ne uimesc cu febra lor
pot fi-încărcate în spate,
laolaltă cu piramidele de bagaje
și cu Celia, pisica noastră transcendentală,
stăpâna tuturor limbajelor,
incluzând pe al hottentoților și pe al tăcerii.
Nu ne vom opri până-n zori,
iar dacă mă va ajunge somnul,
tu îmi vei cânta, ținându-mă treaz,
în stilul tău curajos de Chicago,
melodia nostalgică a lui Ruth Etting,
" Iubește-mă sau lasă-mă-n pace,"
îngânând după fiecare refren.
Lumina-și întinde țesătura de satin spre răsărit,
peste Golful Buzzard.
Celia se răsucește-n aer
ca o focă dresată la circ,
nările-i lucesc, tremurând.
Adulmecă parfumul pătrunzător al aerului sărat.
Ultima călătorie curând vom fi acasă!
Au trecut douăzeci de veri.
poezie
de
Stanley Jasspon Kunitz
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice