Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mâna speranței
Îmi caut colțul existenței
Mă mai retrag spășit în el
Zâmbesc tăcut indiferenței
Și vieții ritm, un pic rebel,
Acolo... mă-ntâlnesc cu mine
Mai, mai să nu mă recunosc,
Eram ca bradul, eram bine,
Acum îmi par un pic anost
Sunt tăvălit, cămașa ruptă,
Mult praf și urme berechet
Privirea parcă mi-e mai scurtă
Nu îmi mai pare de poet
Văd un alt colț, o altă umbră,
A fost un om și ea cândva
Parcă-i zăresc ochii-n penumbră
Dar se retrage... nu mă vrea
Mă-ntreb ce fac... Să nu îmi pese?
Întind o mână înspre el
Pare speriat, clipiri sunt dese,
Speriați suntem de fapt la fel
Și trec secunde, câte una,
O țin întinsă, poate-o vrea,
Într-un final mi-apucă mâna
Și pare a se ridica
De fapt, ne ridicăm deodată,
Doi oameni obosiți cumplit
Dar vezi tu, mâna ce e dată,
Pe amândoi ne-a odihnit
poezie
de
Adi Conțu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice