Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ultima iubire a soarelui
În jurul meu vi se rotește veșnic sfera
Îmi spuneți Zeul Soare dar nu-mi dați de știre
Că-n verile senine când dansez pe Terra
Pot abdica din ceruri pentru o iubire.
E arămie pielea nimfei din câmpie
Ce m-a făcut s-adăst prin ierburi așa mult
Încât pierdut, am ars intens în preerie,
Prizionier șamanului cu glas ocult.
E verde zâna dintre brazi! Din vârf de munte
M-am aruncat, neghiob, în steiul colțuros;
M-am jertfit ei! Și harpiile negre, crunte
Încătușară focul meu în loc umbros.
Albastră e sirena din adânc-oceanul
Pe care am plutit nebun și fermecat.
A aruncat năvoade, Poseidon, vicleanul;
M-a prins! Și-am stat o noapte-n valuri, ferecat!
E dalbă pământeanca din acea grădină!
O văd cum scrie vers c-o pană de egretă.
Voi evada din nemurire și lumină,
Ultima dragoste să-mi fie o poetă!
poezie
de
Cecilia Birca
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice