Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să nu fie venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, fără bonuri de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
Focul e viu, e-n mine și știu
că iadul e pe pământ cu totul, iar noi suntem dracii,
și degeaba facem pe sfinții.
Suntem răi, avem măști
de aceea ne plac oglinzile.
Dincolo de un scop e un alt destin
care câteodată e doar o ploaie
Și nu e veșnică.
poezie
de
Roberto Kuzmanovic
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice