Visătorul e fericit pe deplin
Cum lumina dimineții
înseninează marea cristalină,
ochii tăi plini de grații
peste lume fac o trambulină.
Inimile altora înseninează
și o prea frumoasă sirenă
în fața ochilor defilează.
E viziunea ce poate apărea
doar celor care pot a visa.
E un miracol atât de special
că imediat ce dispare,
răul apare semeț, triumfal
și teama prinde amploare.
Nimic nu e în bezna bolnăvicioasă,
soarele din nou se va întoarce
ne zice speranța cuprinsă de angoasă.
Între timp însă frica deja e sosită
în sufletele celor ce-au chemat-o,
liniștit stă însă visătorul așezat pe o clipă,
dispus să aștepte lumina în cupe de dor primenită.
Pentru a vedea din nou îngerul ieșit din apă
silit e să aștepte soarele în frig și ger,
cu ochii orizontului căutând o stâncă seacă
la țărmul mării scăldat în mister.
Și iată, deodat', din ape naște curcubeul,
se-ntoarce soarele în cerul senin,
viața surâde în orice corpuscul,
visătorul e fericit pe deplin.
|
Module dinamice