Frumoasele frumuseți, frumoase...
... Din sori ca stele ursite-n destin peste leagănul vieții,
oamenii, născând, sunt scântei de lumină-n viu-n care-au venit,
ei... în câmp războinic crescând... leul tânăr, pe cel bătrân, învingând,
tinerețea, fermecător de dulce oricând câștigând, în miile de fețe
frumoasă prin ea însăși, vigori nemăsurate în aripi largi, având,
cu zborul din gând, departe... ... primenind-o speța spilcuind varietăți de rasă și clasă,
distinct, deosebit și aparte... ramuri calificând un neam tipic ca
special... în soiuri, oricine îmbătrânind... zile doar să aibă, trăind... unic
si particular înțelegând viața, mostră și spectacol în același timp
existând viețuind, dintr-a sa perspectivă... însă... cine a cunoscut
muntele, e-un om, fericiri, câștigând, munții-aspirând fericiri... din rădăcinile de piatră... piscuri
colțuroase ridicând înspre ceruri osana... prin ere, răzbătând... cu
focul și apa învățând să fie pământ, înțelepciuni bătrâne, tineri, ținându-i,
încremenind în esențe milenii, ei, prima poezie sculptând-o planeta,
fiind, fiindcă, ei, prima dată, au fost, tu văzându-i, din adânc auzind
ere de trudă apuse c-un rost, de dincolo de neguri acoperind timpul, vorbind, fără sfârșire,
veșnice cuvinte, încrustând, în adânc de piatră, un hrisov, întineriri și
renașteri în simțire vibrând... trezite, dorința de zbor nutrind, spre înalturi,
fără alt scop decât... să cutreieri... descoperind adevăruri... umblând,
găsind lucrurile deosebite... frumoasele frumuseți... crezute departe,
aducându-le-aproape, prin gând... învățând, că... nimic nu-i departe, nicicând... la capăt de fluvii
aflând estuare spre mări și oceane viața ducând, sub aceleași ceruri
albastre... cuvântul senin surâzând cărnii tale, vie, pe drum ostenind... lină
cărare descoperind, urcând înspre creste... fiecare fir de nisip fiind la
începuturi un munte, vânturi și ploi erodând o poveste, tu numai... să
o citești, și-ai să te miri, altfel, ajungând să-ndrăgești mireasma din ploi... în vatra dintâi s-o simțești fără vârstă, așa,
mirosind, piatra... uitări fără umbre-n temei nelegând a omului gânduri,
în a viului rânduri tinerețea în plus desfătarea având, vlăstare cu glasuri firave
din mărunțiș evenimente făcând... o vârstă fără minte provocând ca în
joacă intense trăiri, o nenebunie inițiind cu nebunie impulsuri, tinerețea,
dorindu-și răspunsuri, iuți, ca și firea... leul tânăr pe cel bătrân învingând, tinerețea... fermecător de dulce
oricând... însă... cine a cunoscut muntele... împiedecându-se în piatră pe
povârniș călcând sfios ca-n catedrală, urcând înspre înalt, a dat de urma tinereții
milenară, frumoasele frumuseți frumoase în bogăția pietrei grăind, piatra
răbdare având să devină nisip, tu, privind-o, cu sufletul și gândul cinstind
a pietrei vârstă, mai mult iubind-o, încă,
|
Module dinamice