Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Povestea unei sirene
Te-am furat cu privirea de pe țărm!
Era prețios.
Voiam să-mi fac cercei
din șoaptele tale ce răsunau
până dimineață.
Mi-am amestecat suspinele
cu semințele rodiilor
aduse de val pe vreme de furtună
și ți-am dat să le sorbi
împovărându-ți setea cu
rubinele comorilor scufundate...
Chiar pe plaja asta fierbinte
te-am împins
în spirala cochiliei
ca să văd cum te descurci
cu prăbușirea prin timp.
Te-am lăsat fără aer
în sărutul sărat al apei
doar ca să poți auzi fluxul-refluxul
dinlăuntrul meu.
Am făcut din inima ta
pânză roșie
pe drakkarul
plutitor spre Valhalla iubirii...
Apoi, în noaptea cu lună plină
când deja nu-ți mai erai,
recunosc,
tot eu am fost aceea
care
a lăsat povestea dintre noi
să ardă.
în coadă de pește
deasupra valurilor.
Nu te mira, nu plânge, nu striga,
căci am doar un păcat:
Sirenă sunt!
poezie
de
Cecilia Birca
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice