Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un acum
vreau să nu mai țin minte de ce nu
fac un inventar sumar și găsesc lucruri în plus
ce rost are să mă prefac
sângele din degete alunecă într-un ritm lent printre ele
cu neputință să le mai lege
numai le împurpurează la trecere până la primele zile reci de toamnă
tocmai pentru că multe sunt inutile
ca o rochie vaporoasă de vară sub
paltonul de blană scăpat ca prin urechile acului din maxilele moliilor nesătule
ceva se ridică în mine cu o poftă de nimic
împotriva zeilor îmbrăcați în cârpe
în jurul cărora m-am întâlnit cu zâmbetul lor ironic din ziua când s-au inventat
și de fiecare dată când o culoare devine palidă
din ochi pornesc râuri albastre s-o împrospăteze
și păduri de tei s-o înmiresmeze
mai bine aș zice
nimic nu e mai frumos ca o poveste spusă
de o rochie de mătase
chiar dacă roasă de molii și chiar dacă nu totdeauna
imprimată cu flori albastre de nu-mă-uita
pe poalele ei se poate citi un poem
după urmele degetelor subțiri ce-o ținuseră captivă cândva la vreun vals
măcar așa se recunoaște o dâră de azi
așa cum după urmele moliilor un altădată
mai bine aș zice trecutul se împacă singur cu sine
lăsă-l la locul lui fără să mai știi ce și-o zice el despre acum
când ziua miroase a polen dezmoștenit de flori
poezie
de
Marilena Tiugan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice