Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dacă nu mi-e dor
E răscoală de suspine, se împleticește glasul
Și cuvinte, amar tivite, supărate își duc pasul,
Dinții se împlântă-n pâine, ca în mere pădurețe!
Și un mâine mi se-arată ca un zbor cu turbulențe
Dacă nu e dor în mine fruntea-n brazde e arată,
Gândurile mor din fașă, căci sămânța le-e deșartă,
Scrisului îi seacă sâmburi, iar condeiul, fără viață,
Spatele întoarce Muzei, refuzând aripi-dulceață.
Dacă nu e dor în mine, ierni îngheață ochii verii,
Câinesc, viforul îmi mușcă diminețile plăcerii,
Sângelui îi face diguri din calcar, pălit de brumă,
Iar amărăciunea pietrei toată-n fiere mi-o adună.
Melancolică, de boală, neiubirea își ia formă,
Într-o rană cât un hău sufletul mi se transformă
Și îl caută furtuni, n grota-i lacrima să-și nască...
Dacă nu e dor, ce poate frumusețea femeiască?
Ca să măgulesc răscoală, baricade ard, reneg,
Scobesc măduva de os, sinceră, cu vers să-mi leg
Nervul secetei de dor, ce zvâcnește-a supărare,
Prin Cuvânt să-și mântuiască pietrele de împăcare...
Și mă ceartă verde crud, când își caută-n oglindă
Urmele de sărutări, ce mi-au fost, mai ieri, colindă...
Dezvinovățesc privirea, alungând dorul flămând,
Dar m-a priceput, șireata, ce ascunde ochi zâmbind...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice