Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ca un cortegiu funerar prin iarnă
La fel ca mine, suntem mulți sub cnut:
Ne biciuie necazurile-n ploaie,
Ca și cum numai toamnă-am fi avut
Și trupul în furtună se îndoaie.
Nu îndrăznim să mai privim în sus,
E răsăritul doar un vis ce doare
Și azi și mâine sunt doar un apus
Cu pleoapa nopții-n semn de întrebare.
Bătrânii-și roagă moartea azi, în cor,
Să scape de neliniște și teamă.
Doar rugăciunea le-a rămas și lor
Și-un câine vagabond ce-i bagă-n seamă.
E liniște prea multă-n burg și știu,
Că e ciudată-această acalmie.
Și, Doamne, pe pământ e prea târziu,
Să mai sperăm, că bine, o să fie.
E totul alandala-n univers,
Nimic nu mai urmează calea firii,
Nu-i nimeni liber pentru un demers,
Să nu mai fure hoții trandafirii.
Atât de triste fețe sunt pe străzi,
Ca un cortegiu funerar prin iarnă,
Vânat de lupii ce așteaptă prăzi,
Când albul, peste roșu, stă să cearnă.
O, de-aș avea putere precum scriu,
Cum aș închide lacrima-n sicriu!
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice