Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonet lunatic
Ne-am furișat, iubito,-n seara cea
în care luna mi-a zâmbit, golașă,
pe o potecă ce părea c-avea
chemarea glumei care se îngroașă.
Ne-am azvârlit, din mers, tricouri, blugi,
șosetele de tufe au fost prinse,
și n-am simțit nici mărăcini, nici rugi,
căci noi aveam călcâiele aprinse.
Lumina Lunii ne-a fost de folos
și am văzut, în clipele acele
întreaga... tu, iar eu... nu mai prejos!
Of, Doamne! catifea era, sau piele?...
poiana... iarba... eu privind în jos...
dar tu, iubita mea, priveai spre stele.
sonet
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice