Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vara copilăriei
Mergeam la Tata-Mare, "la țară", în vacanță,
În fiecare vară, cuprins de nerăbdare;
El ne primea: "Hai, taică!", iar apoi, cu mirare,
Privind spre noi c-un zâmbet, mergând mai la distanță:
"Dar voi cine mai sunteți, ce mi-ați făcut nepoții?
Că nu erau atâta, eu am pe uși măsura,
Și nici atât de scoabe, să-nțepe bătătura,
Ia să mi-i dați acuma, de voi îmi sunteți hoții!"
Venea, din urmă, Maica: "Ia lasă, bre, copiii!
Hai, gata, dezbrăcarea, spălat pe mâini, la masă!"
Și ne ducea, grămadă, pe scări, la ei în casă;
Ce tropăit, ce râset! Fugeam ca bidiviii,
Dădeam ocol prin casă, ne mai uitam prin "Sală"
Sclipea în ochi plăcerea, zburdam cu voie-bună,
Ne aruncam pe paturi, chiar și-n "Odaia bună",
Și ne jucam întruna, uitând de oboseală.
Acea copilărie, acea uitată "țară"
Răsare-acum din minte c-un strigăt de plăcere,
Și uit pe loc și grija sau teama de durere.
Privesc cu drag în urmă și văd... alt fel de vară.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
din
Zece
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice