Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Obsesie violet
Maci și cer, în echilibru, un melanj de ochi și gură,
De supunere și toamnă, de tăcere și furtună,
Orizont de cerc de viață, buze ce închid lumina,
Nevăzut mister și taină din care se naște vina.
Reverie elevată și transfigurări în vise
Dincolo de simbolismul primăverilor apuse,
Pod între pământ și ceruri, patimă și-nțelepciune
Între simțuri și-ntre spirit, toate-acestea-n mov, se spune
C-ar avea lăcaș de taină, iar în straiele divine
Patimile-n violete țesături stau să se-nchine.
Obsedantă oglindire-a sacrificiului de sine,
Nuanță care,-n ghimpi, renaște-ntr-o coroană de rubine.
Și-i atât de rară-n lume, melancolică, regală!
Cine-o poartă-și lecuiește orice urmă de sfială.
Sita-zânelor, ce mândră-i, de nimic nu are teamă,
Violet, dumnezeiește, rabdă fără ca să geamă.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice