Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când întâlnesc păsările
de câte ori le întâlnesc aflu că sunt alta
ochii devin încet încet rotunzi
limba alunecă spre triluri ce mă urmează
mai aplecată ieri coloana
își îndreaptă vertebrele și le orânduiește
într-un trunchi drept de copac
cu ramuri-brațe pe care
se așază una lângă alta nenumărate frunze-păsări
și o tandrețe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz
când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării și mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre
un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă
de aici încolo despre ce s-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce încă nu miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subrațele scorburilor
încât merită să le ascult foșnetul cât văd soarele ce apare de la răsărit luminându-le suișul
până vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo și-au avut pregătit de la naștere cuibul
pentru întoarcere în vara
ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele lor
și totuși
îmi mai îndrept o dată spatele
și aripile închipuite pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă
poezie
de
Marilena Tiugan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice