Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În sfârșit, am înțeles...
Am înțeles, în sfârșit, de ce mămica
Nu mă lua la mormânt la bunica,
Imaginea ce astăzi să o văd mi-a fost dat
M-a-ntristat profund și sufletul mi l-a marcat.
Măicuța mea își plângea mama cu lacrimi amare
Mângâia poza bunicii și se uita la ea ca la soare,
Strângea cu brațele-i firave o cruce din piatră rece
Ridicând câte-o rugă pentru cea care nu trebuia să plece.
Degetele-i intrau în țărână smulgând buruianul uscat
Și-apoi cu flori multicolore mormântul l-a împrospătat,
Fumul candelelor în rotocoale se înalța spre cer
În liniștea apăsătoare a acelui loc trist și auster.
Doamne, nu vreau ca pruncii mei să-și cunoască bunica din poze sau din povești
Îmi doresc ca mulți ani de acum înainte de prezența mamei să mă fericești,
Te rog, Dumnezeule Mare, ține-o pe măicuța mea frumoasă și dragă sănătoasă
Nu vreau să sărut o cruce, ci pe cea mai iubită persoană când ajung acasă.
poezie
de
Maria-Magdalena Stan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice