Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ne ducem toți
Ne ducem toți câte puțin, mereu,
Către un liman de tihnă și-mpăcare,
Poate curând va trebui și eu
Bulendrele să-mi string pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingași și subțiri!
Și tu, pământ! și voi, câmpii ca marea!
În preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiți în apa purpurie.
Atât de multe gânduri am urzit,
Am scris atâtea cântece visate
Și pe pământul trist sunt fericit
C-am respirat și c-am trăit de toate.
Sunt fericit c-am sărutat femei
Și-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor frați ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.
Acolo știu că nu foșnește-n zări
Cu gâturi lungi de lebădă, secara...
De asta-n preajma tainicei plecări
Eu mă-nfior și-mi simt adânc povara.
Acolo știu că nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume...
De asta poate mi-s așa de dragi
Toți oamenii cu care sunt pe lume.
poezie
de
Serghei Essenin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice