Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poemă albă cu mama și tata
Lama vibrândă a unui verde stilet,
Străpunge nervos și năvalnic lumina,
Sângele alb se scurge, pe-o rază, încet,
Suspină și plânge, amarnic, hermina...
Cățelul pământului, vai, latră la lună,
Izvoare de lapte clipocesc în albul eter,
Printre mestecenii albi, un cerb îmi adună,
Floarea Reginei Maria, din alb Lerui-Ler.
Îl văd pe Tata, febril, răsucind o țigară,
Din tabachera-i strălucind în lumină,
Alături de el, ca o fantasmă solară,
E Mama, aievea, îndeajuns de senină.
Amândoi îmbrăcați în mantii bogate,
De-un alb delirant, îngeresc, de sulfină,
Vrăjit i-am spus Tatii: Salut, Majestate!,
Năuc, i-am spus Mamii: Servus, Regină!
Deodată, în față-mi, se clatină Cerul,
Mai alb ca petala de suavă brândușă,
Iar Mama și Tata, dizolvându-și misterul,
Coboară-n Regatul lor alb de cenușă!
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice