Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
Trăim într-o lume de oameni răniți...
Lume cu dureri și lacrimi ascunse sub farduri și decoruri strălucitoare fără esență...
sub zâmbete plângânde și chinuite...
Sângerăm amarnic pe ziduri reci... pe la colțuri de ruine
amestecate cu castele fermecate
plămădite în vise...
Și din când în când cerșim timp
câte unui trecător
să-i plângem câte o lacrimă
În speranța că vom căpăta o mângâiere,
Însă, ne amăgim cu un decor de-o vreme,
lângă circari obosiți și colorați frumos, ca și noi...
De multe ori însă, ne lăsăm rănile să sângereze prin rănile pe care altora le provocăm...
prin nepăsare, prin vorbe tăioase, prin înstrăinare, minciună și trădare...
prin uitare sau prin alinare refuzată...
Dar durerea lor nu ne-o spală pe a noastră...
Poate doar reușim să uităm o vreme de noi...
să nu mai simțim strânsoarea măștilor ciuruite
de lut ars
în focul suspinelor și plânsului neplâns...
a lacrimilor vărsate în toiul nopții...
când ceasurile toate au bătut
de preatârziu, de preatăceri...
poezie
de
Mariana Daniela Bidascu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice