Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
Pictăm, cu pensule de suflet, scrisori pe cer...
Scrisori eterne pe care nici timpul și nici distanța nu le vor șterge...
Tu scrii poezii cu tăceri și șoapte în visele mele, alin al nopților reci fiindu-mi...
Visând, mă ascund de lume și le citesc de mii de ori...
Îmi scrii poezii pe pânză de suflet...
cu cele mai calde și vii culori,
cu flacăra inimii tale...
Mâna-mi de țărână zvâcnindă se odihnește în palmele tale...
fiindu-mi raiul în care îngenunchează demonii din carnea mea...
Îmbrățișez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei...
însă mă ridic și zbor în tremurul unui vers, scriindu-te lin...
Semăn cu flacăra unei lumânări care arde uneori timid, alteori în văpaie...
luminând o coală de pergament...
pe care curge numele tău...
În mine arde parcă focul înmănuncheat a două suflete,
care pășesc pe pământ însetate de raiul iubirii...
Toate hainele sufletului meu sunt scuturate de țărână și luminate de inima ta...
Tu ai miros de cer...
fiindu-mi ca un sanctuar în care-mi îngenunchez lutul și-mi înalț sufletul...
O ploaie de stele care-mi ascunde lacrima...
o muzică cerească...
și păcatul meu divin, binecuvântat...
Păcatul de-a te atinge cu cântul meu... cu iubirea mea...
și de-a alerga prin lume, cântându-te...
singurul cântec care-mi dă aripi
și mă ajută să zbor,
între țărână și Cer...
poezie
de
Mariana Daniela Bidascu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice